Lumea noastră,God’s garden

Bucataria moleculara

Bucataria moleculara este acel tip de gatit care imbina bucataria obisnuita cu fizica si chimia pentru a obtine prezentari spectaculoase. Practic, prin procedee chimice, mancarurilor li se schimba textura. Cartofii ii puteti manca spuma, carnea poate fi jeleu, iar dulciurile pot fi efervescente. Sunt folosite ingrediente si aditive comercializate sub numele de “Texturas” . 

 Vandute in ambalaje sofisticate la preturi intre 100 si 200 Euro, insa compuse din produse chimice cu o valoare aproape nula, aceste aditive permit realizarea unor tururi de forta culinare, cum ar fi “o spirala de untdelemn de masline”, o “inghetata fierbinte” sau “o crocheta sferica inversa de sunca”!

Începuturile a ceea ce se numeste astazi bucatarie moleculara sunt undeva prin anii ’60, când fizicianul de origine maghiara Nicholas Kurti, foarte pasionat de gatit, a transformat bucataria în laborator si a început primele experimente în care locul substantelor era luat de legume proaspete, iar amestecurile corozive din eprubete erau înlocuite de mult mai gustoasele sosuri.

Cel care avea sa faca legatura între stiinta aplicata în bucataria lui Kurti si gastronomia curenta a fost însa chimistul francez Hervé This. Preocupat atât de partea stiintifica a problemei, cât si de impactul cultural al noilor abordari asupra unei discipline vechi de când lumea, This este cel care formuleaza principiile care vor sta la baza unei revolutii a gastronomiei, precum si termenul de „bucatarie moleculara”.

Momentan nu se stiu foarte multe detalii despre bucataria moleculara, retetele fiind pastrate in mare secret de fiecare bucatar din domeniu. Putem insa sa reflectam la ideea unui cub de jeleu transparent in locul  farfuriei plina de bunatati. 

Un exemplu video despre cum arata asemenea retete: supa de tomate reconstruita. Gasiti mai multe pe youtube.

 

Some useful link:   here, here, here . 

***Cernobâl – un dezastru international

La 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear din istorie, cu consecinţe majore asupra sănătăţii publice şi mediului înconjurător, precum şi cu urmări sociale şi economice importante. La cei peste 20 de ani de la accident, termenul “Cernobâl” a intrat în conştiinţa colectivă, căpătând proporţiile unui mit.
Efectele accidentului de la Cernobâl nu pot fi minimalizate, însă, chiar şi astăzi, nu există o opinie comună în privinţa impactului asupra sănătăţii umane. Numărul total de decese variază, în funcţie de sursă, de la câteva zeci de
cazuri până la câteva milioane, la fel ca şi numărul de cancere sau de malformaţii congenitale.
Incendiul care a urmat exploziei reactorului numărul patru nu a fost stins decât la data de 6 mai 1986( la 26 aprilie a avut loc explozia reactorului nr 4 ) . Pe toată această perioadă au fost eliberate în mediul înconjurător cantităţi mari
de gaze rare şi de materiale radioactive.
Conform estimărilor programului internaţional pentru monitorizarea efectelor accidentului de la Cernobâl asupra sănătăţii (IPHECA), iniţiat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cantitatea de material radioactiv eliberată în mediu a fost de 200 de ori mai mare decât cea rezultată în urma exploziilor de la Hiroshima şi Nagasaki.

Cea mai contaminata cu elementele radioactive a fost zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu
densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia,Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. Ulterior , din cauza schimbării direcţiei vântului, au fost afectate mai ales ţările din sudul continentului:România, Grecia, Bulgaria şi Turcia.

Exista cateva faze tipice de evolutie a “contaminarii” :

1.etapa prodromală , începe după câteva minute sau uneori câteva zile după iradiere (în funcţie de doză). Această fază durează câteva zile.
2. Faza de latenţă semnifică revenirea la o stare de sănătate aparentă şi durează câteva  săptămâni.
3. Stadiul de boală manifestă cuprinde mai multe tipuri de evoluţie clinică, a căror gravitate este direct proporţională cu doza iniţială.

Bolile sunt multe , atat fizice cat si psihice , deformari ale corpului s.a.m.d.

***National Geographic Photo Contest 2010

Click on the image . “Select a week”  from left up of the photo  and …enjoy  .

Click pe imagine , “Select a week” partea stanga de deasupra imaginii de pe site si …enjoy.

***Aurora polara
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată
pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al
impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în
emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală. Apare în mod
normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică,
fenomenul poartă numele de auroră australă.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul
solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine
naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.
Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă
în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma
permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate
pe direcția liniilor de câmp magnetic, sugerând faptul că fenomenul de pe planeta
noastră este aliniat cu câmpul magnetic terestru.
In continuare las imaginile sa vorbeasca de la sine .
Un simplu “search” pe google vă va “dezvălui” frumusețea acestui fenomem .
Sau si mai simplu: dati click pe imaginea de mai jos .

***Cele mai frumoase statii de metrou din lume

***Vioara

Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba şi viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.

Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (aşa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanţii din stradă, cât şi printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franţei i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există şi în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.

Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseţe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreţie, visare, forţă, etc.

Primul instrument cu coarde şi arcus, numit “ravanastron” (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoş al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecţionare a ravanastronului o fac arabii şi perşii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).

Vioara are următoarele părţi:

1. corpul viorii (faţa sau tăbliţa; eclisele; spatele; bara de rezonanţă; popic)

2. gâtul (capul; gâtul propriu-zis; limba; prăguşul)

3. părţi independente (căluşul; coardele; cordarul; bărbia)

Arcuşul are urmatoarele părţi:

1. bagheta

2. garnitura de păr (din coadă de cal)

3. scaunul sau capra

4. dispozitiv mecanic (şurub)

***Istoria ceaiului – intre legende si istorie

Povestea ceaiului a inceput in China, conform unei legende care dateaza de mai bine de 5000 de ani. Cea mai veche legenda e legată de împăratul chinez Shen Nung:

“Împaratul Shen Nung, ca o precauţie igienica, bea numai apa fiarta firebinte. Bucătarii trebuiau să fiarbă permanent apa, 24 ore din 24. Legenda spune că, într-o zi, împaratul intră în bucătărie să bea apa şi în acel moment un vânt puternic aduse în încapere frunze si crenguţe din grădina. Nu se stie daca erau frunzele şi crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucătăriei, sau erau frunze şi crenguţe din tufişurile de ceai sălbatic ce creşteau în zonă. Oricum acestea au căzut în vasul cu apa clocotită. În faţa bucătarilor stupefiaţi, împaratul se apropie de vasul în care apa începu sa-si schimbe culoarea şi în acelaşi timp emana o aroma necunoscută. Împaratul a pus bucătarii să guste, şi vazând că aceştia au supravieţuit, a gustat el însuşi licoarea.”

Se presupune faptul ca primul ceai  a fost preparat in anul 2700 î.C .

O altă legendă spune că în dinastia Song (960-1279), în satul Longjing trăia o bătrână singură. Unica sursă de venit pentru ea era cultivarea celor 18 arbuşti de ceai. Într-un an, ceaiul a ieşit de calitate slabă şi nu s-a vândut. Bătrâna nu mai ştia cum să se descurce. Într-o zi, a intrat un moş în curtea casei sale. S-a uitat cu atenţie la piua de piatră dintr-un colţ. A întrebat-o pe baba dacă vinde piua pe 5 arginţi. Era o sumă mare. Baba a acceptat cererea. Moşul i-a spus că va veni puţin mai târziu cu câţiva inşi să ia piua aceea, care era destul de grea. Bucuroasă că a obţinut un preţ bun pe piuă, baba a curăţat-o frumos de praf şi de frunzele putrezite de pe ea. Unde să pună frunzele putrezite? Le-a îngropat lângă arbuştii de ceai. La întoarcere, moşul a întrebat-o pe bătrână unde a pus gunoiul din piuă şi baba i-a răspuns cinstit. Supărat, moşul, i-a spus că-i nedumerit. După câteva zile, minune ! Din arbuştii de ceai răsăriseră muguri verzi, de o prospeţime rară.

In timp ce in Japonia si China culturile de ceai erau la un nivel inalt de dezvoltare, informatiile depre noua bautura misterioasa au inceput sa patrunda si in Europa. Conducatorii de caravane mentionau cate ceva despre ceai, insa nu se stia mai nimic despre modul de consum si despre infatisarea acestuia. Primul european care a avut un contact cu ceaiul si a scris despre acesta era Parintele portughez Jasper de Cruz , in anul 1560. Portugalia, cu flota sa avansata din punct de vedere tehnologic, a castigat primul drept de comert cu China. Parintele de Cruz testase ceaiul in prima misiune comerciala in China.

Portughezii au dezvoltat o ruta comerciala prin care trimiteau ceaiul la Lisabona si apoi vasele olandeze le transportau in Franta, Olanda si in tarile Baltice.

Datorita succesului flotei olandeze in Pacific, ceaiul a devenit o moda in capitala olandeza, Haga. Acest lucru se datora in special costului ridicat al ceaiului care a intrat in apanajul celor bogati. Treptat, cantitatea de ceai importat a crescut si preturile au inceput sa scada. Disponibil initial in farmacii impreuna cu condimentele rare precum ghimbirul si zaharul, in anul 1675 se putea deja gasi in magazinele alimentare din Olanda.

Cum consumul de ceai a crescut rapid in societatea olandeza, doctorii si autoritatile universitare au inceput sa dezbata despre efectele pozitive si negative ale ceaiului. Cunoscuti ca „ereticii ceaiului”, publicul a ignorat in mare dezbaterea acestora si a continuat sa savureze noua bautura cu toate ca controversa a durat din anul 1635 pana in 1657. De-a lungul acestei perioade, Franta si Olanda au indreptat Europa spre consumul de ceai.

Cum fascinatia pentru lucrurile orientale a pus stapanire pe Europa, ceaiul a devenit parte din stilul de viata. Marchiza de Seven face prima mentiune in 1680 despre adaugarea laptelui la ceai. In aceeasi perioada, hanurile olandeze incep sa serveasca ceai. Proprietarii de taverne vor oferi clientilor un set complet de preparare a ceaiului cu o unitate de incalzire. Ceaiul a ramas popular in Franta doar pentru aproximativ 50 de ani, fiind inlocuit de preferintele mai puternice pentru vin, ciocolata si cafele exotice.O altă legendă spune că Bodhiharma, unul dintre călugării care au întemeiat cultul zen, medita de cinci ani ca să atingă “trezirea interioară” când, slăbind vigilenţa, a adormit. Pentru a se pedepsi şi pentru a rămâne mereu cu ochii deschişi si-a taiat ploapele. În locul unde acestea au cazut a rasarit în scurt timp o tulpina care s-a transformat în planta ceaiului.

sursa : aici

***Incalzirea globala

Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii ’60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.

Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera in ultimele secole.Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia industriala, fiind acum de 430 ppm, adica aproape dubla, iar in anul 2035 ar putea fi de 550 ppm, daca fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de sera (GES) s-ar mentine peste capacitatea naturala de absorbtie.

Pe langa dezvoltarea industriala, o alta cauza la fel de importanta o reprezinta defrisarile masive ale padurilor. Acestea duc la o crestere a concentratiei de noxe ceea ce provoaca efectul incalzirii globale si epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate de aceste defrisari, specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20% fata de totalul deja existent la nivelul intregului glob.

Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Potrivit acestora, o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ urias asupra tuturor regiunilor planetei. Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si salinizarii solului. Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina, zona mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord.

Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si plante. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.

Valurile de caldura – consecinta a incalzirii globale – implica unele riscuri pentru sanatatea populatiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate. Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale. Aceasta poate produce incendii, sau poate intretine incendiile de padure provocate din neglijenta omului. In acest caz sunt distruse suprafete insemnate de padure (uneori, zeci de mii de ha), punand, totodata, in pericol viata persoanelor aflate in apropiere.

Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, pana in 2050, emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel mondial si de patru ori pentru tarile industrializate.

informatii utile  : aici si aici

***MAUNA KEA, CEL MAI INALT MUNTE DIN LUME

Acum aproape un milion de ani, in oceanul Pacific aveau loc uriase eruptii vulcanice. Placa tectonica se deplasa cu 5 – 10 cm/an in directia SE-NV. Fiecare eruptie strapungea placa si dadea nastere unei noi insule. Astfel, printr-o asezare colineara s-a format arhipelagul Hawai. Si tot aici avea sa se nasca cel mai inalt munte din lume, Mauna Kea. In prezent doar trei vulcani sunt considerati activi in Hawai: Kilauea, cu ultima eruptie in 1983, Mauna Loa, fratele geaman al Mauna Kea, ultima activitate vulcanica a acestuia fiind inregistrata in 1984 si Loihi.

Mauna Kea (Muntele Alb in limba hawai-ana) are baza undeva pe fundul oceanului Pacific si se ridica pana la un varf de 10.205 m. Pana la altitudinea de 6.000m, muntele se afla sub apa, iar restul de 4.205m se gaseste deasupra nivelului oceanului. In total, de la baza la varf, este cu 1.357 m mai mare decat Everestul. Cei mai multi oameni nu s-ar gandi in Hawai la zapada si ghetari, dar geologii au descoperit depozite de gheata pe Mauna Kea din ultimele ere glaciare. Ghetarii de pe Muntele Alb s-au format acum 70.000 de mii de ani, unii cu aproximatic 40.000 de ani inaintea noastra, iar cei mai tineri acum 13.000 mii de ani. Chiar si astazi ninge deasupra muntilor Mauna Kea si Mauna Loa. Cei doi vulcani sunt atat de inalti, incat zapada cazuta in timpul lunilor de iarna poate atinge cativa metri grosime. Zapada de pe pantele abrupte ale muntelui Mauna Kea poate fi mai usor zarita din zonele de coasta ale regiunii decat cea de pe colinele domoale ale muntelui Mauna Loa.

In prezent, Mauna Kea este un vulcan inactiv, ultima sa eruptie a avut loc acum 4,500 de ani. Se pare insa ca uriasul se pregateste pentru un nou spectacol. Perioadele de liniste din viata vulcanului sunt mult mai mari decat ale vulcanilor activi din acelasi arhipelag: Hualalai(care erupe la fiecare 100 de ani), Mauna Loa (erupe cam la 10 ani) si Kilauea(are activitate vulcanica la distante foarte mici de timp). Aici, cutremurele sunt foarte dese si ar putea constitui semnale ale unei eruptii vulcanice. Dar, daca un cutremur ar fi destul de puternic sa produca o eruptie vulcanica, atunci cu siguranta ar fi detectat de telescopul astronomic aflat aici. Si pentru ca vorbim despre cel mai inalt munte din lume, atunci si observatorul astronomic gazduit aici este un superlativ tehnologic. Canada-France-Hawaii-Telescope (CFHT) este situat la cca 20 lat N si 155 long W, fiind decalat in timp local cu 12 ore “in urma” Romaniei. Datorita altitudinii ridicate (peste 4200m) si a pozitiei izolate in mijlocul Oceanului Pacific, CFHT beneficiaza de conditii climatice deosebit de favorabile pentru astronomie (multi le considera cele mai bune din lume), cu aproape 80% nopti senine anual, 60% nopti fotometrice, si umiditate foarte scazuta datorata pozitiei privilegiate, practic deasupra plafonului de nori. Daca mai amintim cele 9 observatoare optice si 3 radio, atunci vorbim de renumitul complex astronomic de pe muntele Mauna Kea. Observatorul a fost construit intre 1974-1979 in cadrul unui parteneriat international finantat de trei institutii: Consiliul National Stiintific Canada (contributie 42,5%), Centrul National de Cercetare din Franta (42,5%) si Universitatea din Hawaii (US, 15%). Corespunzator acestor procente, fiecare partener are alocate anual un numar de nopti de observatie (de exemplu Canada are garantate anual 150 de nopti), aplicatiile intrand in competitie pe timpul corespunzator, in functie de apartenenta investigatorul principal (PI) al proiectului. Desi gandit acum 30 de ani, CFHT continua sa se mentina in topul celor mai performante instrumente din lume. Aceasta in primul rand prin modernizarea continua a componentelor sale mecanice si optice, dar si prin investitii in noi instrumente (detectori, optica adaptiva, filtre, etc. Astfel, din 1999 cel mai mare detector CCD din lume este CFH12K si apartine CFHT. El reprezinta un mozaic de 12 CCD-uri (aliniate extrem de exact), fiecare a cate 2048×4096 pixeli si care insumeaza astfel 12288×8192 pixeli in fiecare imagine atingand o marime fizica de 200 MB.

***Istoria parfumurilor

Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci si un simbol al civilizatiei, o arta ai carei maestri erau respectati si aproape temuti, fiind vazuti in Antichitate ca detinatori ai tainelor zeilor, iar mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci si alchimisti si magi. Epoca moderna si contemporana ii transforma pe parfumieri in specialisti foarte cautati si “vanati” de marile case producatoare, un adevarat profesionist fiind foarte greu de pregatit si pastrat, intr-o lume in care concurenta este deosebit de puternica. Fascinanta istorie a parfumurilor incepe, potrivit cercetatorilor, inca din preistorie. S-au gasit destule dovezi care sustin aceasta teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care contineau esente extrase din plante si flori, asa ca se poate spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.

Inca din perioada culturii mesopotamiene, parfumurile, uleiurile, esentele incepusera sa fie folosite de cei mai multi, ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere. In bogata “biblioteca” lasata de sumerieni , cercetatorii au descifrat si un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, alte insemnari relatand rolul jucat de acestea in ceremonialuri, dar si in viata de zi cu zi.

Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 IdHr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare. Cand mai tarziu in Egipt a fost inventata sticla, avea sa fie folosita si pentru realizarea primelor recipiente pentru parfumuri. Aceasta moda a fost ulterior “exportata” si in Grecia, unde varietatea recipientelor, din teracota si sticla, a crescut rapid, pe masura ce farmecul parfumurilor cucerea noi civilizatii. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri, iar parfumurile jucau un rol esential.

Asa cum se poate vedea din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au ajuns ca importuri din partea egiptenilor, deja devenita o marfa foarte populara si cautata, bine platita. Atat de pretioasa, incat potrivit Bibliei Iosif, fiul lui Iacob, a fost vandut de fratii sai unor negustori de esente, care au plecat din Galaad, Palestina, spre Egipt. Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate foarte des in Vechiul Testament, demonstrand cat de pretioase erau acestea pentru evrei. Potrivit cercetarilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni. In vremea lui Moise, dupa ce acesta a primit Tablele Legii,s-a facut un parfum special pentru ceremoniile religioase, interzis oricui in afara de preoti. Nici in  Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri, pentru a aminti doar scena in care Maria, sora lui Lazar, unge cu mir picioarele Mantuitorului sau cea in care trupul Lui este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii. O alta scena este cea in care cei trei Magi de la Rasarit ii aduc Pruncului tamaie, smirna si aur.

Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Potrivit  legendelo, trandafirul era initial o floare alba si fara parfum, inainte ca Venus sa se intepe intr-un spin, sangele zeitei dandu-i culoarea. Cupidon, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i parfumul pe care il are si astazi. Dar dincolo de mitologie, in Grecia s-a dezvoltat repede o adevarata industrie, mai ales in Creta si in colonii, dar si in alte orase mediteraneene, la inceput parfumierii fiind veniti din intreaga lume. In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care aveau atelierele in orasele grecesti, vanzandu-si marfa pe strada, in agora sau in pietele publice, ori mergand de la o casa la alta. Multi erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales cei care inventasera noi retete de parfumuri.

Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii.Spre rasarit Imperiul Bizantin era marele continuator al gloriei Rome, dar intre altele a preluat de la gloriosul imperiu si moda parfumurilor. Dar in loc de a folosi pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci. Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de parfumurile vrajite ale arabilor.Iar istoria acestuia avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului.

Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluand in permanenta, marcata de o puternica si dura concurenta intre producatori, cu o piata mereu in crestere si noi si noi formule inventate in fiecare an.Parfumieri celebri : Yves Saint Laurent, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Pierre Balmain.

sursa: aici

***Cele sapte minuni ale lumii antice

1-Marea piramida din Gizeh(Piramida lui Keops)-astazi

2-Gradinile suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei)-initial

Gradinile suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei)-astazi

3-Templul zeitei Artemis din Efes-constructia originala

Templul zeitei Artemis din Efes-astazi

4-Mausoleul din Halicarnas

Mausoleul din Halicarnas-astazi

5-Statuia lui Zeus din Olimpia-imi pare rau pentru faptul ca nu am reusit sa gasesc o poza pentru aceasta a 5- a “minune”

6-Farul din Alexandria

Farul din Alexandria-astazi

7-Colosul din Rhodos

la nord-est de insula niponă Honshu s-a deplasat cu 5,3 metri spre sud-est în urma seismului din 11 martie, a anunţat Kyodo.