Cuvântări

Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede

 

  Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede.
Ştiu…mă ţii minte cu zâmbetul pe buze, pentru că mereu mi-a plăcut să dăruiesc un chip luminos celor care mă înconjoară. Vreau să fiu tristă, simt asta acum…şi nu pentru faptul că aş avea regrete…nu..nu le am. Îmi place să fiu tristă când ninge. Am aşteptat prea mult aceşti fulgi, iar acum a venit momentul să alung ceea ce am negativ în interiorul meu, sentimente grele care dominau în ultima perioadă de timp.
    Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede. Nu pentru că aş fi slabă. Aş fi slabă dacă i-aş molipsi pe alţii cu tristeţea mea. Îmi place, deoarece simt nevoia să mă simt mai sensibilă, să mă simt femeie. Se spune că femeile uşor plâng, dacă aş putea s-o fac, aş face-o! Nu pot…asta e…
    Îmi place să fiu tristă când sunt sigură că nimeni nu mă vede, pentru că am obosit să joc un rol pe care nimeni nu mi-l cere, dar toţi îl vor… Îmi place să fiu tristă…chiar dacă o spun pentru prima dată…Îmi place, tristeţea îmi oferă o nouă latură pe care o descoper cu secundele ce trec…şi îmi place ce cunosc…
    Tristeţea m-a făcut 100% om…cât de profunde sentimente am aflat. Pentru asta îmi place să fiu tristă!(când sunt sigură că nimeni nu mă vede) 

Postare luată de  aici .

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Am găsit următoarea relatare aici.  Mi s-a părut interesantă așa că o împărtășesc cu voi.

“Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital; unul era la fereastra si celalalt nu.
Se intelegeau bine. Cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se joaca si multa lume vesela ce se plimba .
Intr-o zi cel de la geam a avut un atac, si in timp ce medicii se chinuiau sa il resuscite, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : “ce bine-ar fi sa moara”…desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa…caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el toate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului.
Si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte.
Dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra.
Acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului
Bolnavul s-a uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca…si a inceput sa planga.

Caci pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi..”

////////////////////////////////////////////////////////////

Spovedanie- Mihai Eminescu

Pacea se coborîse pe întreaga fire
Coborîse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sîni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
-Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
-Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
-Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gîndesc
-Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
-Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită.
-Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
-Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
-Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
Spune cum ţie vorba, să-nţeleg mai bine
Nu te ia în braţe, eşti nemîngîiată
Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?
-Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
Eu mă bag sub dînsul, poate că mă fute
El urcă pe mine, îl mîngîi la coaie
Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dînsul
Dau s-o vîr în mine şi mă apucă plînsul
Eu tremur ca varga, el stă neclintit
Se uită la mine, parca-r fi tîmpit
Eu stau toată noaptea, mă frămînt şi gem
Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
L-a legat vreo fată de la el din sat?
L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
-Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
Pentru asta însă ai să faci canoane
Să te legi fierbinte şi să dai pomane
Dar i-an stai o clipă şi-mi explică
Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
Tu te dai întreagă şi cu piele goală
Iar el te priveşte şi nu i se scoală
Tu te culci în pat şi stai lungită
Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
E de necrezut, asta îţi mărturisesc
E de prima dată cînd spovedesc
Aşa de frumoasă, tînără e culmea
Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
Nu începe îndoiala, este nevinovată
Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
Să te mulţumească pe faţă şi pe dos
Dar să ştii un lucru că păcatul meu
E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu.
-Bine-atunci părinte, fie precum spui
Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui.
Şi în seara ceea în umbră se-arătau
Două trupuri goale ce se înfruptau
Fata speriată, dar cu dor nesătul
Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
-Vai ce pulă mare încep să mă tem
Nu auzi eu de frică încep să gem
Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
E tare ca piatra, şi stă drept în sus
Atît e de mîndră îmi place nespus
Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
-Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
Desfă cracii bine, atît cît se poate.
Cînd văzu pizda popa încremeni
Şi-i veni iată mii de nebunii
-Uite ce minune de la Dumnezeu
Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
-Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
-Atunci cu bine cunosc şiretlicul
Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
-Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
-Bine ce-i atunci de vrei să te fut
Îţi bag pula-n pizdă
Stai în patru labe, saltă curu-n sus
Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
Aşa foarte bine acum e belită
Să te fută taica să fii fericită
-Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
-Trage-mă de pulă şi prin împrejur
Na la taică pulă te fut bine aşa?
-Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
-Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
Acum saltă curul şi te înconvoaie
Să între pula pînă şi cu coaie
Nu mişca din cur, simt că mă furnică
Prea te-nşeli în pulă, dă din curişor
-Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
Simt că mă furnică, of m-am slobozit
Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!!

În poiana crucii, în poiana datecii
O fată şi un popă se spovedesc încă.

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 time,space…life

Tonight I started to watch a reality show on the proposal of my girlfriend. In fact curiosity pushed me to watch the same show as she does.

I realized that I still have so many desires, that are smoldering deep within me and i have ignored so far. I was talking, rarely (for talking about me became, for some time, a mime without arms) about these desires of mine. But never, well not ever, but long time perhaps too long i have not even taken them into account, nor i have given particular importance and emotional involvement. I was talking about them as about anything else. I think I would describe it best by saying that the mouth was talking without me. Not that I would have said something false, mistaken or unwanted. No! Only that I did not realize that I really want those things / events. Perhaps the subconscious is more powerful than the brain itself, and sometimes we give away without realizing it or even being able to control it.

Oh …. i am so tense right now …. I did not open my soul for some time … … .. I realized tonight, how much I want a baby. Not for me, not because, in old age, i need someone to take care of me. I want a person to fulfill my love for the man next to me, a being that is proof of our love. To have his eyes and mouth, my sensitivity and my love for people, a being that has pride of Alexandra, Alexandra’s and Iuli’s wit, a being that is all that we are not able to be but to be us. I know for sure that I would be a good mother because I do not want a child just to have a baby. I want to be his best friend and not a parent;i know that it will be that and that we will be fine.

It scares me the thought that nine months will have to take care what I eat, I feel, what i think and do. It depresses me the idea of birth: caesarean section or natural birth? The caesarean scar remains long and my nerves in that area will be affected. And natural birth …. If I will have to cut? I know cases where women have been sewn in place and the man could not introduce the issue … and many many more …. And if you die at birth? What will my child, will do; especially what the father will do without me? After pregnancy i will remain with extra pounds. I can not go to the gym because I do not have so much money to allow me to leave my child at home in the care of a nanny; secondly i do not trust someone else especially when it is about my child … … I do not have a house … Oh! I have a headache only when I think about it. So it’s clear that I do not want a child only to have it. These issues should not matter to me if so.

I wish I could turn back time, to have strength and mind to guide my mother to do a good step for her and to have the power to help and support her. I am sorry that I did not knew how to appreciate my mother, to relieve her pain and suffering, to be shes friend as she wanted. “I wanted a girl to have somenone to talk and confort me when i will be old, because I grew up alone.” I acussed her long time for those words …. Poor woman did what she knew and she grew as the way she knew better. And I accused her of not being able to be parent … how could she knew if she grew up without parents? She learned it with us, her children. Who to guide her, who to give her advices, who to take shes head in the hands when she was crying, who enjoy her joy? There was no one near, except for us, her children. She was a child, just like us … .. We grew up together, we learned the ways of life together. And I nailed her ….

I wish my dreams came true, actually i want to lift my head and scramble to get there where i want. Or at least to try to do that and not find excuses and reasons when in fact I am afraid. A bit of courage and ambition I would like to have. Just dreaming under the pillow is something that any fool can do. I fall, yet, in their category because my balance so far shows a blank page, maybe just a point somewhere where I put my pen in an attempt to fill the paper with something … …

Good luck I do not want. I had and i have sufficient good luck . For me is enough as much as i have.

I do not really trust me too much and i take into account what others think: will theu like what i do ? What will others say? What does it matter?! Put your mind in the head: people are made to point fingers, especially those who are not able to do something. There will always be many who will criticize you and few or no people who will have the courage to say “Good work!” As long as that something you do makes you happy, caryy on , what are you waiting for? Well, if I could but repeat it daily to myself and if i would believe what i speak….

Here again i managed to censor me. Obviously i could not, even now, to say everything I think. So always do. Something is not letting me speak, or even write. And it is not the consciousness, i am sure of that. It is my silly and unfounded cowardice….

p.s. We continue the project...update 3(click), it is day 3.

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

~~~Cealaltă femeie~~~

Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
“Tu ştii ca o iubeşti !” – îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. “viata este foarte scurta, dedica-i timp “…
- “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.
- “Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea”.

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- “Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?” m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- “Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine”, am răspuns, “amândoi, singuri…ce părere ai ?”.
Reflectând un moment la asta, zise:
- “Mi-ar place foarte mult”…

Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire… Si, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

“Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate” – îmi povesti urcând in maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era “Prima Doamna a Naţiunii”.
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.

-”Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?”.

- “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea”, am răspuns.

In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.

- “Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu “, spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- “Cum a fost întâlnirea?” a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- “Foarte plăcuta, iţi mulţumesc”, am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat”.

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta…., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine…. TE IUBESC ! Mama ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

sursa: facebook.com

 

————————————————————————————————————–

~~~   Scrisoarea unui terorist arab catre seful sau ~~~

Zalutam rezbekt vechi, Jefu.

Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.

Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok.. Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!

Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam.. Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la România , mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica! Jefu, ma indorg acasa!

Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!

sursa: Simona Codeuș(facebook)

~~~ 30 de momente cand realizezi ca ai imbatranit ~~~

Tot râdem şi glumim, dar deja ajungem încet-încet să vorbim cu “Pe vremea mea…”. Eu sunt curios: voi aveţi momente, între două tweeturi şi un comentariu pe Facebook, când vă trece prin minte gândul “Băi, am îmbătrânit”. Eu am. Şi să vă zic, până nu dă Sfârşitul Lumii peste noi, şi câteva momente când se întâmplă asta. Le-am pus la persoana a II-a, că poate se mai simte cineva citindu-le sub forma asta

1. Când te uiţi la Simpsons şi îţi dai seama că nu te mai identifici cu Bart, ci te vezi deja – chiar şi fizic – mai apropiat de Homer.

2. Când te uiţi la Realitatea TV, îl vezi pe Eugen Cristea invitat, habar nu ai cum îl cheamă, dar exclami: “Ce naiba caută ‘Feriţi-vă de măgăruş’ aici?”

3. Când te uiţi la Gilmore Girls – absolut accidental, desigur, “Se uita prietena şi nu am avut de ales!” – şi realizezi că, nu se ştie când s-a produs schimbarea, ţi s-au modificat preferinţele sexuale: Nu ai mai f***-o pe fiică, ci pe mamă, iar în imaginaţia ta nu mai eşti vreun puşti timid sosit în oraş întâmplător în şcoala lui Rory, ci eşti tipul ăla cu cămaşă şi şapca-n cap (ăla, mă, de are cafeneaua aia). Weird, ha?

4. Când nume ca Paul Everac (Futu-l în gură!), Miron Cozma, Marian Râlea, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Anca Ţurcaşiu, Mihai Constantinescu, Florian Pittiş, Nicu Covaci, Răzvan Theodorescu etc. îţi spun ceva şi poţi chiar să le asociezi, în minte, şi un chip tuturor acestor nume.

5. Când îţi dai seama că Abramburica nu mai arată aşa, ci aşa… Sau aşa. Sau aşa!! Şi încă te simţi puţin pedofil uitându-te la pozele astea (ultimele trei).

6. Când auzi cuvântul “isoscel” prima oară gândul îţi fuge la “Liceenii” şi la Tamara Buciuceanu Botez. Şi da, ştii şi cine e Tamara Buciuceanu Botez.

7. Când îţi aduci aminte culoarea şiretului cu care îţi era legată cheia de la gât.

8. Când îţi aduci aminte că primele ţigări pe care le fumai, pe ascuns, cu gaşca din generală, erau Kim, Rothmans sau More (lungi, subţiri şi negre).

9. Când vezi un bărbat cu tricou polo cu gulerul ridicat şi în loc să te gândeşti la cocalari, hipsteri sau Justin Timberlake, te gândeşti la Eric Cantona.

10. Când îţi aminteşti că, în adolescenţa ta, singura dispută legată de “fashion” era care dintre adidaşii Puma sau Prestige erau mai mişto.

11. Când te uiţi la Stan şi Bran şi îţi vin în minte zilele de sâmbătă, când mergeai la şcoală, timp de 3 ore, şi abia aşteptai să ajungi acasă că începe “Stan şi Bran”.

12. Când îţi aduci aminte că, pe vremuri, maşinile se împărţeau doar în două categorii: Dacia (un singur model 1300/1310) şi maşini străine.

13. Când, povestind pe mess cu un prieten, vă amintiţi de vremurile când filmele se vedeau la video, la cineva acasă, şi trebuia să plăteşti 20 de lei şi majoritatea decidea filmul: cu Brusli, porno sau Predator.

14. Când ştii ce înseamnă Sirius, Albalux, Diamant, Ileana, Nicoleta sau Fram.

15. Când îţi aminteşti cât de greu ţi-a fost să te dezobişnuieşti de “tovarăşa” şi “tovarăşu’” şi să spui “doamna” sau “domnu’”, deşi tu credeai că Domnul e ori Dumnezeu ori vreun mare domnitor şi doar atât.

16. Când îţi începi frazele, tot mai des, cu “pe vremea mea” sau “când eram de vârsta ta…”

17. Când ai momente în care te întrebi: “Băi, cum pula mea ne descurcam noi fără gugăl?” şi chiar îţi aduci aminte vremurile acelea.

18. Când îţi aminteşti că puteai să te întâlneşti cu prietenii, cu iubita sau cu colegii şi fără să îi întrebi, din minut în minut, pe mobil: “Aţi ajuns? Băi, unde plua mea sunteţi, că nu vă văd?”. De fapt, când îţi aminteşti vremurile când habar nu aveai ce e un “mobil”.

19. Când vezi pe stradă câte-o maşină “de muzeu” şi-ţi aminteşti că în colecţia ta de surprize era trecută ca “prototip”.

20. Când te întrebi ce dumnezeu s-a întâmplat cu “Piu”, “Să vină, să vină la minge”, “Telefonul fără fir”, “Flori, fete sau băieţi”, “Ascunsea”, “Ţară, ţară, vrem ostaşi”, “Sticluţa” sau “Mămăligă cu mălai”.

21. Când primul tău telefon mobil se numea “celular” şi avea doar culorile alb şi negru pe ecran.

22. Când nu îţi dai seama când naiba, în mintea ta, cuvântul “comentariu”, care însemmna analiza literară a unui text la şcoală s-a transformat în “comentariu” pe blog, feisbuc etc.

23. Când îţi dai seama că tu nu mergeai în “club”, ci la “discotecă”, “maneaua” era “muzică de mahala” iar toate genurile de muzică house aveau un singur nume: “techno”.

24. Când îţi aminteşti primul moment în care ai văzut la televizor o emisiune sau un film la o televiziune străină pentru că aveai “parabolică”, nu “cablu”.

25. Când îţi aminteşti când jucai fotbal şi îţi scriai pe tricou cu carioca, cu cretă sau cu bandă izolatoare numărul fotbalistului preferat. Şi fotbalistul preferat nu era Messi.

26. Când ţi se pare că o bomboană, o gumă sau o caramea au un gust care îţi amintesc nu de ceva “nedesluşit” ci de gustul gumei Turbo.

27. Când foloseşti cuvintele “Brifcor” şi “Cico” şi chiar vizualizezi sticlele de suc (cumpărate de la Aprozar), cu ochii minţii.

28. Când îţi dai seama, uitându-te pe Facebook, că toţi colegii tăi de liceu sunt căsătoriţi şi au cel puţin câte un copil.

29. Când vezi pe cineva pe Twitter că întreabă: “Ce înseamnă asl pls?” şi-ţi vine să zâmbeşti superior, pen’ că tu ştii, căci tu ai fost acolo…

30. Când îţi aduci aminte că primele desene animate pe care le-ai văzut au fost la Cinema, cu “căminul” (grădiniţa) şi erau cu Miaunel şi Bălănel şi cu Mihaela.

sursa : aici

~~~ primul pas… ~~~

Prima zi ….din multe cele care or sa doara.

E prima zi in care trebuie sa merg mai departe , trebuie sa uit trecutul,trebuie sa il uit pe el..El care e prezent in viata mea de aproape 2 ani…prezent in mintea mea , in gesturile , visele mele din fiecare noapte , mereu aici si totusi niciodata.Asemeni unei umbre, a unei fantome, ma urmareste.Nici nu ma vrea , nici nu ma lasa….De fapt m-a lasat de mult ; de vina sunt eu : nu am vrut  sa plec.

Astazi a fost mai clar ca niciodata : ii pare rau . Sau cel putin asta vreau eu sa cred .Vreau sa cred ca intelege cat rau a facut . Dar din pacate stiu ca nu e asa….Nu regret nimic…nimic din ce a fost . Nu-mi pare rau  pentru durerera care ma copleseste si nu ma lasa sa respir . Regret doar ca nu am putut sa il iubesc  mai mult . ” Timpul le vindeca pe toate ” – asa se spune . In cazul meu , ca intotdeauna de altfel , timpul e cel mai mare dusman . Stiu ca odata cu trecerea lui o sa il uit . Gandul asta ma ingrozeste ; ma ingrozeste pentru ca nu o sa mai fie , pentru ca nu o sa ii mai vad ochii…zambetul lui , privirea de sticla …Nu vreau sa ii uit parfumul pielii , degetele fine…Nu o sa ii mai simt trupul tremurand peste al meu , buzele lui atat de ….Doamne !!! Pare atat de real…..E aici numai cand inchid ochii ; simt ca innebunesc , ca imi pierd mintile , ca totul se transforma intr-o obsesie….Ma simt goala , pustie , secata de orice farama de speranta…

” Esti puternica…o sa poti ” – spun unii…Poate ca au dreptate . Dar de ce nu spune nimeni ” Vrei sa plangi??? Atunci plangi…Vrei sa tipi-tipa ! ” . Inima mea urla de durere si odata cu ea urlu si eu . Nu vreau sa ma vada nimeni , nu vreau sa stie nimeni ; vreau doar sa stie el cat de mult am putut sa iubesc . Sa stie ce sentimente am …am avut…voi mai avea….Vreau sa stie ca mi-as fi dat viata intr-o clipa fara sa ma gandesc ; as fi cazut oricand fara suflare . Il iubesc mai presus de stele , mai presus de orice inchipuire omeneasca…Se spune ca o iubire adevarata nu dureaza . Atunci , el va ramane pentru mine aceea dragoste neimplinita , la care am sa ma gandesc mereu cu nostalgie . Va ramane totul pt mine .

Poate ca nu e potrivit pt mine . Poate ca nu am fi fost bine impreuna . Poate ca nu e ce imi doresc , in anumite situatii . Dar poate ca ar fi fost totul pentru mine . Nu sunt ce  isi doreste el . El e ..special…e unic…un neinteles al societatii . Asta vrea el sa fie , asta vrea el sa credem noi . In esenta insa , e doar un om normal , care a suferit mult si care se teme de realitate . Nu s-a descoperit inca , desi eu cred ca stie foarte bine ce isi doreste si ce vrea sa faca . Dar ca sa nu imi faca rau si-a pus o masca . A jucat un rol ; i-a reusit . Si-a ratat profesia-este chiar bun la actorie . Sau poate toate astea au fost ca sa-mi faca rau…

Astazi a fost momentul meu de cumpana . M-am gandit sa imi iau viata….Chiar m-am gandit destul de serios . De ce ? Pentru ca simt ca nu mai pot continua asa . Mi-am dat seama ca ar trebui sa fiu lasa  .As rani atatia oameni ; putini de altfel , dar i-as rani si pe el tot nu l-as convinge ca sentimentele  sunt reale .

O sa trec peste ; o sa il fac sa fie mandru….sa fie mandru pentru ca am fost in viata lui si sa ii para rau ca mi-a dat cu piciorul . Vor mai fi momente in care voi ceda , la fel ca astazi . Dar sper sa gasesc si atunci puterea sa ma ridic . O sa plang pana cand nu o sa mai am lacrimi  .O sa sufar acum pana cand o sa ma doara si ultimul centimetru al corpului si astfel , poate , nu o sa mai plang niciodata . Poate ca nimic nu o sa ma mai doara….

Oamenii nu se schimba  .Nici macar eu nu ma pot schimba pt ei….Ascult aceleasi piese , ascult versurile si ma pierd . As vrea sa nu mai fiu “balanta” sa nu ma mai clatin asa ; sa nu fie 2 talere , sa fie unul singur . As vrea sa am mai multa putere . Ma intreb daca toti oamenii au simtit macar o data in viata ce am simtit eu astazi . Ma intreb oare cum o sa plateasca el pentru tot ce facut . El , singur , mi-a zis ca o sa plateasca ; ma intreb , oare cum ? Oare va plange asa cum fac eu acum ? Oare se va gandi cat de mult ne-a ranit..pe toate ?! Oare ce e asa special la el?  Ce il face atat de minunat ?? Ce este acel ceva ce iti taie respiratia numai cand ii pronunti numele ?! De ce nu pot sa il uit…? De ce nu pot vedea in niciun alt barbat ce am vazut in el  ? De ce mi-a spus ca ma iubeste ? Vroia sa facem dragoste ; puteam face asta si fara sa imi spuna cuvinte mari…Oare a simtit ceva ? Ce simte el pt mine ? Asta e intrebarea care ma macina cel mai mult si stiu ca este si va ramane fara raspuns…..Cu totii avem o cruce de purtat-asta sa fie a mea ?

Imi doresc sa inchid ochii , sa il simt cum ma tine in brate , sa ii deschid si sa dispara totul . Sa nu mai fie durerea ; sa fie bine , chiar daca el nu mai e.

autor : “titirez ”  - 21 februarie 2011

 

~~~ Basarabia,pamant romanesc ~~~

 

La 6 mai 1990, s-a realizat pe meleagurile Prutului o impresionanta Mare Adunare Nationala, intrata in istorie sub numele “Podul de Flori”.
La acea data, Moldova de peste Prut era inca in componenta URSS, la conducerea careia se afla reformistul Mihail Gorbaciov.El a fost cel care, de altfel, a si aprobat, deschiderea granitei dintre RSS Moldoveneasca si Romania, pentru ziua de 6 mai, intre orele 13-19, fara a fi nevoie de pasapoarte sau vize.Oficial intre acele ore , pentru ca in realitatea granita a fost deschisa pentru mai mult timp , inclusiv in ziua in care a urmat.
Evenimentul “Podul de Flori” a fost initiat de Asociatia Bucuresti-Chisinau, impreuna cu Frontul Popular din Moldova Sovietica. Mai exact initiatorul ideii “Podul cu flori” a fost Victor Craciun iar cel ce i-a dat numele a fost un anume domn Copil , al carui nume mic nu il stiu din acest motiv prefer sa nu gresesc.In manifestul lansat de lideri politici si asociatii civice din cele doua tari se spunea: “Prutul a fost si va ramane o apa care
uneste doua maluri ale Moldovei (…) Noi, romanii, suntem la noi acasa “de la Nistru pan’ la Tisa”, din varful Carpatilor pana la Mare. Si aceasta casa o avem, de-acum inainte, cu toate usile deschise, pentru a ne vedea la fata cu fratii de acelasi sange si pentru a ne intregi sufletele”.
La ora 12, in bisericile de pe ambele maluri ale Prutului, s-a oficiat un Te-Deum de pace si liniste sufleteasca. Apoi, la ora 13, prin cele opt puncte de trecere a frontierei, intinsa pe o lungime de 700 km, fluviul de romani a erupt peste poduri, spre uimirea granicerilor sovietici, care nu intelegeau nimic din aceasta “invazie”.
Mircea Cosma ,inginer ploiestean , prezent la eveniment , a marturisit: “Ziua asta ar putea fi o razbunare
frumoasa pentru fatidica zi de 16 mai 1812, cand trupul Moldovei a fost sfartecat de Rusia sub tarul Alexandru I, ca si pentru 28 iunie 1940,cand Stalin a facut praf harta Romaniei Mari. Intalnirea noastra cu fratii basarabeni dovedeste, inca o data, ca suntem un singur popor,vorbitor al limbii lui Eminescu, in spatiul dintre Prut si Nistru si ca Unirea de astazi, care a durat doar sase ore, va fi doar un prolog al reUnirii definitive”. Un alt martor la eveniment a fost regretatul poet Grigore Vieru. El a fost primul care, in dreptul satului sau,Pererata, a traversat raul pe o barca de cauciuc. Dupa el au venit, buluc, consatenii lui: “Era o tensiune emotionala de nedescris. Cand romanii si basarabenii s-au intalnit in mijlocul raului, au incins o hora a bucuriei – lucru unic in lume”.
Mai tarziu, intr-un interviu, domnia sa relata: “Un popor care se prinde in hora, la mijlocul unui rau ingradit cu sarma ghimpata, nu poate sa moara”.
Astazi, din pacate, Podul de Flori a devenit doar o legenda, cantata in versuri: “Podul de Flori s-a daramat, / A venit apa si l-a luat!”

 

sursa : Ioan POPESCU/ Ziarul de Prahova