astăzi am citit…
Ascensiunea unui interlop- Daniel Moraru ( nerecomandată copiilor sub 15 ani)
Cartea conține un limbaj specific Bucureștiului, plin de înjurii și argouri foarte cunoscute, de altfel, tuturor. Ștefan este un orfan care, în decurs de 24 de ore, primește 2 colosale șuturi în fund: primul de la orfelinat, de unde este aruncat pe străzi pentru că a împlinit 18 ani și al doilea de la mătușa, singura lui rudă. Aceasta din urmă nu a putut să-i ofere decât pat pentru o noapte și câte una-alta, printre care și bani, toate pitite de “purtătorul de pumn” ce o învinețise la câteva clipe după ce băiatul le-a bătut la ușă. Ajunge în Gara de Nord, singurul loc pe care-l știa în afara de orfelinatul din Focșani. Primește și aici o bătaie bună de la un “tip”; cică îi ocupase vagonul. Uscatul, așa cum i se spune tipului, îl bagă “pe felie” cu Gigi Stâncă, un pește respectat de toți cei de pe “stradă”.
Băiatul nostru, bâlbâit de altfel, refuză să coboare sub propria demnitate, astfel ajunge să fie recuperator pentru Gigi și nu cerșetor, așa cum erau mai toți. Ceilalți băieți și chiar bossul îl respectau: nu suporta să facă cineva mișto de el pentru că era orfan sau să se lege de bâlbâiala lui. Făceai asta, îți dădea borșul pe nas. După aproape doi ani sub comanda lui Gigi, Ștefan o cunoaște și pe nevasta acestuia, despre care auzise că ar fi” bună de te caci pe tine”. S-a îndrăgostit instant de ea. Fata a văzut asta în ochii băiatului și după câteva luni de așteptări și semnale i-a făcut o vizită neașteptată, în camera de la gară unde locuia. Scena se repetă, amorul dintre ei crescând constant. Trebuie menționat faptul ca amândoi tinerii fuseseră virgini. Inevitabil, Mona, “bunăciunea”, rămâne însărcinată. Într-o încăierare iscată “cu ajutorul” lui Uscatul, care a pârât-o pe Mona la Gigi, marele pește este ucis de nea’Matei, un cfr-ist solitar care a avut grijă de Ștefan în permanență, dezinteresat.
Ștefan este spitalizat o perioadă lungă, din cauza problemelor cu coloana pe care i le-a cauzat Gigi înainte să moară. Reușește să se refacă 100% și să meargă din nou; între timp a preluat aproape toate afacerile lui Gigi și se apucase de afaceri cu droguri. Se naște fetița și află despre nea’ Matei ceva ce-l tulbură. În cei trei ani cât s-a refacut nu a uitat de fapta lui Uscatul. Acum, când începuse să bea și să prizeze coca, dorea răzbunare și nimic nu avea să-l oprească din planul lui. Pleacă în căutarea Uscatului, care fugise în Italia și-și făcuse acolo afacerea proprie cu cerșetori. În Italia are o mare surpriză: în loc de Uscatul găsește pe altcineva. Apare și Uscatul după ce Ștefan petrece cu “altcineva” o săptămână de vis. De astă dată Uscatul s-a întors să “aibă grijă” de cei doi. Îi duce pe o insulă din sudul Italiei, aproape de Africa. Scapă de acolo miraculos. Întors acasă, după cele 9 zile de calvar, căsnicia cu Mona începe să alunece la vale ușor-ușor.
Toată “ascensiunea unui interlop” este povestită de la “bulău”. Cum s-a ajuns aici, vă las să descoperiți în cele 46 de pagini, cât are cartea, pe care o puteți citi online pe blogul cărți online (blogul va dispărea curând, după cum a anunțat administratorul acestuia) . Oricum v-am spus prea multe din ea. Merită citită. Have fun!
“Cărțile mele sunt ca apa. Cărțile marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toată lumea bea apă.”-Mark Twain———————————————————————————————————————————–
Acasă- Daniel Luca
O carte pe care am găsit-o din pură întâmplare, în căutarea unui titlu interesant, pe blogul carti electronice (curând va dispărea acest blog).
Autorul ne invită într-o lume de la țară, într-un sat bănățean. Înainte de toate, trebuie să precizez faptul că lectura mi-a fost îngreunată de limbajul bănățean folosit destul de des in dialogurile dintre personaje. A fost necesar să silabisesc, pe alocuri, pentru ca apoi să reiau fraza ca să pot înțelege despre ce este vorba.
Povestea se desfășoară pe două planuri: întoarcerea la origini ale proaspătului profesor, care se intersectează armonios cu amintirea poveștilor mamei despre strămutarea oamenilor din sat în câmpia Bărăganului. Din punctul meu de vedere, cartea surprinde, în cele 30 de pagini, cele patru momente esențiale ale existenței umane: nașterea, botezul, căsătoria și decesul. De asemenea sunt punctate și etapele dintre ele:
1.amintiri din copilăria personajului, ca de exemplu prima zi de școală, când, dorind să iasă din clasă pentru a urina, elevul de atunci spune: ” Tovarășa învățătoare, vă rog frumos să mă lăsați afară la lipsa mică”. Pe mine m-a amuzat fraza asta:))
2.studenția și eforturile depuse de mama, divorțată de soț, pentru a-și ține odorul în facultate.
3.întors în sat, după terminarea studiilor, tânărul profesor se îndrăgostește. În momentul în care îî mărturisește fetei în cauză, aceasta îi pune o condiție pentru a fi cu ea: să-i scrie o poezie.
4.revenit pe meleagurile copilăriei, personajul găsește casa părintească aproape în paragină, ceea ce-l determină să o renoveze, pentru a putea avea o casă pe măsură.
5.reușește să pună pe picioare noua gospodărie cu ajutorul banilor obținuți de pe urma vânzării apartamentului în care a locuit până să termine studiile( apartament luat cu ajutorul mamei sale- care s-a stins din viață între timp).
6.o dată cu venirea toamnei, recoltele trebuie culese iar pământul arat. Aici îl ajută vecinii care i-au fost ca și a doua pereche de părinți.
7.după o partidă de sex uimitoare, venită pe nesperate, profesorul se decide să-și ceară în căsătorie iubita, pe care o cunoaște de puțin timp și cu care este convins că are “dragoste la prima vedere”.
8.are loc nunta.
Cartea se termină astfel “Cutremur….Cutremur…” .
Rămâne să decideți fiecare dacă autorul a încercat să “surprindă” și cel din urmă eveniment esențial din existența umană.
“Cărţile sunt amantele singuraticilor.”- Teodor Burnar.———————————————————————————————————————————————–
Domnișoara Cristina–Mircea Eliade
O altă carte pe care am savurat-o cu mare plăcere. Nici nu aș avea cum altfel, Mircea Eliade fiind unul din scriitorii mei preferați.Îmi este foarte greu sa fac o descriere cât de cât plauzibilă pentru că subiectul cărții este de domeniul fantasticului.
Cartea împletește ciudat o poveste timidă de dragoste cu obsesia pentru viața muritorilor a unui strigoi. Tabloul din casa boierească a familiei Moscu, ce o întruchipează pe domnișoara Cristina, nu este doar o operă artistică desăvârșită ci și unul din mobilul problemelor de pe moșia Moscu.
Egor,tânăr pictor îndrâgostit de Sanda, una din nepoatele Cristinei, descoperă viața din acel tablou. Toată acțiunea romanului se desfășoară în jurul acestui tânăr, pe care domnișoara Cristina l-a ales pentru a i se dedica pe deplin. Aparițiile strigoiului Cristina nu numai că îl tulbură pe Egor dar determină și îmbolnăvirea Sandei. Sora mai mică a acesteia, Simina, pare să fie singura protejată de strigoi. D-na Moscu, mama celor două fete, este în permanență într-o stare de aparentă amnezie.
Aparițiile repetate ale domnișoarei Cristina devin în timp certitudini reale și nu vis, așa cum credea Egor la început.Începe o adevărată luptă pentru Egor între vis și realitate. Face cu greu diferența între cele două stări. Ajutat de țărani, de un medic și un arheolog, aflați în acele momente la moșie, Egor reușește să distrugă tabloul și camera fostei domnișoare Cristina și să înjughie inima strigoiului cu un fier.
Romanul se termină enigmatic, cu moartea celor două domnișoare, Sanda și Simina, dar și a personajului principal. Cel puțin asta am înțeles eu. Dacă blestemul a fost spulberat sau nu, puteți încerca să aflați singuri, citind cartea online, dacă nu o aveți acasă.
“Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii.”-Andrei Pleșu
—————————————————————————————————————–
ZECE NEGRI MITITEI–Agatha Christie
Cartea începe cu prezentarea scurtă și la obiect a 10 personaje situate fiecare într-un anumit mijloc de transport, cu aceeași destinație. Personajele sunt aduse toate în acelasi loc prin intermediul unor scrisori.
Insula Negrilor, locul unde unii cred că merg pentru a-și face treaba, alții pentru a profita de vacanța gratis,venită pe neașteptate, iar unii pentru a face ceva bani, este o insulă la care accesul se face numai prin intermediul bărcilor.
Din prima zi pe insulă personajele intră,fără voia lor, într-un joc ciudat și înfricoșător. O voce de pe o placă pusă la un gramofon îi acuză pe fiecare în parte de omucideri. Din acel moment începe pedepsirea acuzaților, conform unei poezioare vechi. Trebuie menționat faptul că pe masa din living existau 10 bibelouri ce întruchipau 10 negri mititei. În momentul în care unul din invitați murea, dispărea câte un bibelou.
Adevărul despre ce s-a petrecut pe insulă și mai ales dezvăluirea ucigașului se face în epilogul cărții. Vă sugerez să citiți toată cartea înainte de a vedea deznodământul.Ideea cărții este genială(părerea mea).
Lectură plăcută.
———————————————————————————————–
157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montana
de ALEXANDRU VAKULOVSKI
Cartea este mai mult decât amuzantă . Este exact pe stilul meu . Am râs încă din primele 10 pagini . O să pun aici câteva citate , ca să înţelegeţi despre ce vorbesc. Sper să vă convingă să o deschideţi şi să vă încânte , aşa cum m-a încântat pe mine.Trebuie să precizez că limbajul folosit este destul de vulgar …. Lectură plăcută vă doresc .
“Tot la începutul vieţii mele conştiente am auzit cuvântul curvă . Aşa o numeau bunicii pe mama . Eu deja începeam să cred că pe mama o cheamă Curva .”
“În faţa noastră era bunicul , cu curul gol , trântit peste proaspăta soţie a vecinului . Tânăra vecină avea ochii daţi peste cap şi urla şi eu m-am gândit că bunicul îî face ceva dureros . Bunicul s-a uitat nervos la noi şi a continuat să dea din cur . La un moment dat curul a înţepenit şi tânara femeia a urlat . Atunci bunicul s-a ridicat şi [...]“
”[..] – Ai votat ?întreabă bunicul încruntat .
– Am votat…
– Cu cine ?
– Cu Vadim , normal! [..]Mama ţipă că a glumit , dar degeaba , ploaia de palme şi picioare continuă . O lasă pe jos toată şifonată , strigând că a glumit.
– Să nu-mi glumeşti aşa când e vorba de Băsescu .[..] “
—————————————————————————————————————-
M-am hotarat sa devin prost – Martin Page
Cartea vorbeste despre un tanar care se simte batran si nefericit , din cauza inteligentei cu care a fost inzestrat si a faptului ca gandeste destul profund . Considera ca oamenii prosti , imbecili sau nebuni sunt cu adevarat fericiti . De aceea incearca, prin mai multe metode destul de inventive , sa “devina fericit” . Astfel , in cele cateva pagini veti descoperi impreuna cu Antoine daca este sau nu bine sa fii inteligent si ce inseamna cu adevarat fericirea .
Eu m-am distrat destul de mult citind cartea , pentru ca nu e deloc lipsita de situatii comice . Din punctul meu de vedere , nu este doar o carte placuta pentru oamenii cultivati ci , in acelasi timp , o carte necesara celor plini de sine , debusolati sau chiar “prosti”; poate de asemenea sa va scoata din cotidian si sa va aduca cateva zambete pe buze .
Dec 03, 2010 @ 07:32:23
CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ – Fiodor M. Dostoievski
Rascolnicov , fost student la drept , “suferă” din cauza situaţiei sociale în care se află . Are obiceiul de a amaneta lucruri , pentru a reuşi să-şi plătească dările . Urzeşte un plan prin care sa iasă din probleme . Mintea începe să-i joace feste , înainte de a se gândi prea mult să-şi pună planul în aplicare . Într-un final se hotărăște , ajutat și de o împrejurare neașteptată , care îi oferă o informație mai mult decât valoroasă , chiar indispensabilă.
Printr-un joc stupid al sorţii , personajul nostru este determinat să îşi aplice planul de două ori;datorită aceluiaşi “joc”, acesta reuşeşte să iasă basma curată , din încurcătura ivită la fel de neaşteptat.
Delirul face parte din următoarele clipe ale vieţii sale desfășurată în mediul în care facem cunoştinţă cu el .
Despre ce “plan” este vorba şi cum reuşeşte să treacă peste toate obstacolele ivite , veți descoperi singuri.De ce atăt de multă enigmă din partea mea ? Pentru că finalul cărții m-a lăsat într-un oarecare impas ….
Dec 19, 2010 @ 00:33:16
Chemarea Străbunilor-Jack London
O carte pe cât se simplă , pe atât de ușor de citit . O carte în care accentul este pus pe instinctul de supravieuțuire și întoarcerea la rădăcinile naturale ale ființei , fie ea umană sau animalică .
Buck este un câine născut dintr-un Saint-Bernard şi un Lup German . Viaţa liniştită alături de judecătorul Miller şi familia acestuia este curmată în ziua în care ajutorul de grădinar , a cărui soţie era nemulţumită de banii aduşi acasă , fură câinele şi îl vinde . Din cumpărător în cumpărător , Buck ajunge în proprietatea lui Perraut şi a lui Francois . Alături de alţi câini achiziţionaţi de cei doi negustori , eroul nostru ajunge să tragă la o sanie de scrisori . Buck învaţă astfel ce inseamnă să “munceşti”,cât de mult contează disciplina atunci când munceşti într-un grup ,învață să își cunoască poziția în grup și să accepte regulile nescrise din noua viață .
Încă de la formarea grupului , între Buck și conducător pe nume Spitz , apare un conflict tăcut , care în timp degenereză . Stăpânii înțeleg că între cei doi câini va izbucni la un moment dat o luptă și înteleg și cauza acesteia : dorinţa de a conduce . Fiind negustori experimentaţi , ei nu fac nimic care să evite lupta , experinţa dovedindu-le că nu este bine să intervii în conflictele puternice dintre oameni sau animale.
Așa cum era de așteptat , momentul luptei dintre Buck și Spitz a venit . În unul din popasurile pentru odihnă , câinii s-au antrenat în urmărirea unui iepure.Iepurele a fost curând uitat de către cei doi câini și s-au încăierat în lupta decisivă , care i-a adus victoria lui Buck.
La întoarcerea în tabără oamenii au înțeles ce se petrecuse . La următoarea plecare , Perraut și Francois au decis să pună un alt câine în locul fostului conducător.Dorința lui Buck de a i se atribui locul pentru care a luptat , a determinat întârzierea plecării . După mai multe încercări de a da postul altui câine , cei doi oameni au înțeles că Buck nu va renunța atât de ușor și au preferat să-l pună la conducerea grupului de câini care trăgea sania . Astfel , timidul și neexperimentatul câine , a reușit să se impună și în fața oamenilor .
La terminarea misiunii , aceea de a duce scrisorile dintr-o localitate într-o alta , Perrault și Francois sunt nevoiți să vindă întreaga echipă unor scoțieni . Din cauza lipsei de experiență a acestora , mai mult de jumătate din câini mor pe drum , la nici jumătatea drumului proviziile se diminuează drastic iar câinii rămași ajung la epuizare din cauza lipsei de odihnă , a hranei, a povarei foarte grea și a tratamentului brutal primit de la stăpâni.
Pentru Buck , călătoria se oprește la John Thornton ,care se refăcea după un accident pe malul râului pe care călătoreau scoțienii.Buck a simțit că gheața s-a subțiat considerabil și că dacă va mai continua călătoria alături de scoțieni , va pieri.Din acest motiv refuză să se ridice de jos , în momentul în care oamenii se pregăteau pentru a continua drumul.Pentru că furia oamenilor îi determină să recurgă la violență asupra câinelui , John Thorton , decide să ia câinele de la cei trei scoțieni , chiar cu prețul vieții . Aşa cum prevăzuseră simţurile dezvoltate atât de bine ale câinelui , întreaga echipă de câini , împreună cu cei 3 scoţieni , sfârşesc înghiţiţi de ape , la câţiva paşi de tabăra lui John T.
Buck învaţă alături de Thorton ce înseamnă să fii iubit intradevăr de un om , ce înseamnă “acasă” în adevăratul sens al cuvântului . Se atașează de om și de ceilalți doi câini care se aflau în grija acestuia,ajungând pănă la venerarea stăpânului.Se întâmplă însă un lucru ciudat cu el:în timpul refacerii sale şi a şederii alături de John T. , aude un sunet , o “chemare” pe care o mai auzise , sau mai bine zis , o simţise de mult timp , dar de care nu-și dădea seama de unde vine și ce inseamnă .
Timpul a trecut și a venit momentul în care partenerul lui John Thorton vine după acesta , pentru a pleca în călătoria planificată de mult timp , pentru a găsi aur .
Buck are parte în acest timp de experiențe prin care a reușit să-i salveze viața stăpânului , dovedindu-i astfel devotamentul față de el . Renumele câinelui crește în momentul în care câștigă un pariu pentru stăpânul său:reuşeşte să urnească şi să care pe o anumită distanţă o sanie care avea o sarcină de 500 de kg . Muncind din greu alături de stăpâni şi de alţi câţiva câini,grupul reuşeşte să strângă aur , aşa cum îşi doreau cei doi oameni .
Buck începe să audă din ce în ce mai des acea “chemare” stranie , care îl neliniştea şi-l făcea să umble noaptea prin pădure.Se împrietenește cu un lup , prietenie din care învaţă de unde vine acea “chemare” și încet încet devine un fioros animal de pradă. Începe să aibă zile în care hoinăreșe singur prin pădure și zile în care revine la tabăra oamenilor și se comportă ca un câine domestic .
În una din nopți câinele pleacă din nou la vânătoare , redevenind fiara sălbatică de nerăpus ,cu simțuri dezvoltate la maxim , fiară de care se temeau și făpturile pădurii . După câteva zile petrecute în sălbăticie , Buck simte că trebuie să se întoarcă la tabăra lui John Thorton.Descoperă cei doi câini străpunși de săgeți iar tabăra cucerită de indieni care dansau învingători.Furios , Buck ucide indienii,reușind să se ferească șiret de loviturile acestora.
Rămas fără singurul om de care se ataşase , Buck își urmează “chemarea străbunilor” devenind astfel conducătorul lupilor şi o legendă pentru indieni ,în care era numit “câinele fantomatic ce conduce o haită de lupi”.
Jan 11, 2011 @ 14:41:33
IDIOTUL-– Fiodor M. Dostoievski
Aşa cum ne-am obişnuit , nici în acest roman Dostoievski nu a uitat să pună accentul pe firea umană , pe conştiinţa acestuia şi mai ales pe stările contradictorii prin care este omul capabil să oscileze , de la o clipă la alta . Delirul , acţiunile dirijate strict de impusul momentului , exagerarea situaţiilor precum şi decăderea din punct de vedere moral a personajelor , sunt caracteristici ce pândesc şi răsar la tot pasul , pe parcursul romanului .
Înainte de toate trebuie să precizez faptul că , din punctul meu de vedere , romanul Idiotul nu are un singur personaj central , ci mai multe şi anume , prinţul Mîşkin , Rogojin , enigmatica Nastasia Filipovna şi răsfăţata Aglaia Epancin . La aceştia se adaugă Ippolit Terentiev, care determină întortocherea evenimentelor .
Romanul îşi începe acţiunea într-un tren , unde are loc întâlnirea şi totodată înfrăţirea tacită a prinţulu Mîşkin cu Rogojin.
Prinţul revenea în Rusia după mai mulţi ani petrecuţi într-un sanatoriu în Elveţia , iar Rogojin , fugar la una din mătuşi , se întoarce acasă pentru a-şi intra în drepturile succesorale .
Mîşkin reuşeşte să intre în cadrul familiei Epancin , de care îl leagă o înrudire destul de îndepărtată . Prin intermediul indirect al acestei familii , prinţul o cunoaşte şi se indrăgosteşte de Nastasia Filipovna . Descoperă însă că prietenul Rogojin este la fel de îndrăgostit şi rămâne doar cu promisiunea iubirii acelei fiinţe enigmatice.
Romanul continuă din acest moment cu fuga permanentă a Nastasiei de cei doi bărbaţi şi încercarea continuă a acestora de a o ţine lângă ei . Nastasia ajunge de câteva ori în punctul de a fi soţia unuia din cei doi prieteni-rivali , dar punctul culminant a vieţii sale este atins spre finalul romanului , când reuşeşte să-l îndepărteze pe Mîşkin de Aglaia , de care era îndrăgostit şi care era îmdrăgostită de el .
După săptămâni de pregătiri pentru a deveni prinţesă o dată cu căsătoria cu Mîşkin , Nastasia îl părăseşte pe acesta în faţa altarului , pentru a fugi cu Rogojin . Cum era şi firesc , Mîşkin pleacă imediat în căutarea Nastasiei . Reuşeşte într-un final să o gasească , prin intermeiul lui Rogojin . La numai câteva ore diferenţă , uşa apartamentului în care se aflau cei trei este spartă de poliţie. Rogojin îşi recunoaşte fapta , pentru care urmează să facă ani buni de închisoare . Prinţul Mîşkin este dus din nou în Elveţia , de data aceasta într-o stare mult mai gravă , pesimistă chiar….Restul detaliilor le descoperi în paginile cărţii .
Recunosc că este un roman destul de dificil , atât din punct de vedere al lecturii cât şi al percepţiei . Reacţia mea la finalul romanului : câteva minute de râs continuu .
pentru cei care vor sa citească de pe calc accesaţi :
http://www.azicitesc.com/dostoievski-idiotul/
Dec 19, 2011 @ 14:06:10
Dostoievski are multe romane exceptionale. Pe langa Idiotul si Crima si pedeapsa, recomand Povestiri din casa mortilor-ce reprezinta memoriile scriitorului din anii petrecuti in ocna, Insemnari din subterana, nuvela Dublul, Fratii Karamazov, Demonii- un roman destul de greu, din punctul meu de vedere, dar superb, Oameni sarmani, Nopti albe. Iar cel mai interesant “roman” mi s-a parut Jurnal de scriitor, ce reprezinta contactul dintre scriitor si cititorii lui.
Un alt scriitor rus de exceptie este Tolstoi, de la care recomand cu caldura Razboi si pace, pentru cei care nu se sperie de cele 1600-1700 de pagini ale romanului
Dec 19, 2011 @ 14:57:03
Ooo, ms mult de tot pentru mica bibliografie!
)
Cartile despre care am scris sunt doar o parte din cele pe care le am in biblioteca si pe care le-am citit anul acesta. Ms mult inca o data pentru sugestii. Voi tine cont de ele si iti voi impartasi impresiile. Momentan am de terminat “Mandrie si prejudecata”, la care ma chinui de vreo 3 saptamani. Cred ca de vina e vremea asta urata care nu ma prea lasa sa fa mai nimic…
Mar 23, 2012 @ 13:09:15
Very interesting points you have observed, appreciate it for putting up.